Mergi, în mijlocul celorlalți, prin ultimele clipe din anul acesta, către un tine mai bun. Alergi, de colo-colo, într-o stare de ușoară și euforică agitație, ca să rezolvi ultimele treburi de acasă și de la serviciu. Te străbat din când în când gânduri despre planuri, dorințe, începuturi noi.

Am văzut ieri trecând prin Piața Victoriei 3 camioane americane roșii, luminate alb-electric, Coca-Cola. Răspândeau magia sărbătorilor din reclame în ochii șoferilor, pasagerilor și trecătorilor uimiți.

Simți cum timpul lui 2019 încetinește și al lui 2020 accelerează. Închis–deschidere, sfârșit–renaștere. Clasare–promisiune.

Timpul nu există. Ce se schimbă în jur este temperatura, lumina albă a soarelui, culorile din jur, hainele, vitrinele, jingle-urile de la radio, tematica emisiunilor, decorațiunile, rețetele, ofertele cu reduceri speciale, tezele copiilor, brazii, primele, cheltuielile.

La fel te schimbi și tu. Ne schimbăm cel mai ușor când în jurul nostru se schimbă totul. Ți se șterg încet–încet sub tălpi toate meschinăriile și prostiile din anul care se sfârșește. Te cuibărești din nou în mijlocul dorințelor tale vechi. Îți faci promisiuni noi.

În mijlocul realismului devii realist și tu, cu picioarele pe pământ. Te întorci la valori, la rădăcini, la ce este cel mai important în viața ta.

În mijlocul idealismului devii idealist și tu, cu capul în nori. Urci spre maximul tău, spre bunătate și creativitate, spre grijă, spre înnoire.

Dar cum ar fi dacă nu ai aștepta sărbătorile ca să simți că plutești cu capul în nori? Și cum ar fi dacă nu ai aștepta cu groază căderea din nori în normalitatea de pe 10 ianuarie?

Cum te-ai simți dacă fiecare zi de-a ta din timpul anului ar fi o combinație între realitatea crudă a unei zile obișnuite de muncă și euforia hormonală a sărbătorilor de iarnă?

În care context te-ai putea simți așa? Cum te-ar face să te miști prin viață profesionalismul extrem într-o stare de ușor optimism?

Eu îmi promit să mă bucur extatic de fiecare clipă de muncă asiduă în 2020. Să trăiesc cu capul în nori și picioarele pe pământ. Complet destins între cele două puncte cardinale ale vieții mele.

What about you?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s