Ce înseamnă „bun-simț” într-o organizație? Într-o ședință, de exemplu? Așteptările ca ceilalți să aibă „bun-simț” și să se oprească din vorbit ne omoară – nu vorbitul în sine.

Nu știe ce să facă atunci când după 25 de minute de verbiaj egocentric al șefului simte că ia foc, este tensionată, frustrată și nervoasă. 

„- Ar trebui să-și dea seama că a depășit orice măsură, că ceilalți nu îl ascultă și că face asta mereu…
– De ce crezi asta? 
– Eu îmi dau seama. Nu ar trebui să avem toți bun simț?
– Cu ce măsori acum bun-simțul lui lipsă?”

Chiar și judecarea celorlalți după etaloanele proprii este o lipsă de bun simț. Așteptările sunt o lipsă de bun simț, pentru că îi răpești celuilalt libertatea greșelii, învățării și auto-corectării.

Ce poți face în astfel de situații? Poți cere (în primul rând de la tine) cadre de lucru explicite și clare pentru toți în locul apelului la bunul simț implicit și presupus. 

Sau poți defini împreună cu ceilalți ce înseamnă bun simț pentru voi. În englezește, „common sense” exprimă mai exact ideea unui colectiv care împărtășește o normă comună. 

Cu alte cuvinte, common sense are nevoie de common ground.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s